Amintirile

Stimulii experienței zilnice trezesc amintirile.

Există vaste și complete dezbateri pe fiecare subiect în parte, analizând din diferite puncte de vedere, însă amintirile rămân veșnic, moral și spiritual cele mai mari comori ale omului ce nu le poate înlocui nici o părticică materială de mare valoare.

Amintirile ne descriu propria persoană. Sunt un istoric personal cu toate datele și notițele de-a lungul vieții.

La nivel de discuție putem spune că amintirile dăinuie în sertărașe bine organizate în creierul nostru și sunt accesate de acesta în preajma stimulilor externi, cu toate acestea putem ajunge chiar în sertărașul cu deja vu, însă acolo stăm puțin.

Amintirile sunt părți frumoase din noi și din experiențele noastre trecute. Cu cât au fost mai dese și s-au desfășurat pe perioadă îndelungată de timp acestea rămân mai proaspete în memoria noastră.

Există și amintiri neplăcute. Pe acesta idee avem două variante: să ne amintim neplăcerea creată în trecut care poate exprima o traumă, o frică, un insucces sau să o ținem ascunsă într-un sertăraș, uitând de ea; însă aceasta va ieși la suprafață într-o situație necunoscută prezentului dar care va accesa și va reactiva trecutul, atingând partea emoțională.

Amintirile negative și cele pozitive pot fi stocate în memoria de scurtă durată (având 20-30 de secunde) cât și în memoria de lungă durată.

Cu un gând bun de dimineață, salutând natura, viețuitoarele și spunând o rugăciune putem avea o zi din care să culegem amintiri frumoase pe care să le accesăm de fiecare dată când ne aducem aminte.

( Putem folosi ca recenzii cărțile de specialitate )

Tu ce amintire ai? Împărtășește-o.